Aşezat la limita sud-vestică a moşiei Bălceştilor, satul Gâltofani (în traducere „om cu gâtul gros”) a ascuns între dealuri o frumoasă comoară. Satul înființat pe la sfârşitul secolului al–XVIII-lea, a fost împărţit la acea vreme între familiile Rudeanu şi Bălcescu. Deodată cu această împărțire a fost construită și o bisericuță din lemn de stejar cunoscută sub numele de „Biserica din Gâltofani”, sau „Biserica de pe moșia Bălceștilor”.
Pentru această biserică familia Bălcescu va avea o prețuire aparte. Însăși Zinca și urmașii acesteia se vor ocupa de întreţinerea ei. Deodată cu forma arhaică, locuitorii satului confirmă că biserica a servit inițial ca paraclis de curte boierească având numai absidă şi naos. După strămutare i-au fost adăugate pronaosul din lemn, adus dintr-o biserică veche a boierilor rudeni din Bercioiu. Acest lucru este demn de crezut pentru că brâul cioplit ca o frumoasă funie împletită pe una dintre bârne se continuă şi pe peretele interior, cel care desparte naosul de pronaos.
Însemnările ne arată că forma actuală o bisericii datează din deceniul al VII-lea al secolului trecut: „leatu 1865 s-au zidit atvonu cu zugrăveala şi cheltuiala dumnialor: coconu Kostache, Sevastiţa, Konstandin preot, Dumitru preot, Floria, Radu, Ion, Stancu, Ion, Ion Ene, Marin, Bandia, Ştefan, Gligore, Gheorghe, Mihai. Costache și Sevastița din pisanie sunt fratele şi sora lui Nicoale Bălcescu. N-ar fi exclus ca pronaosul să fi fost adăugat cu cheltuiala mamei lor serdăreasa Zinca, despre care bătrânii satului spuneau că venea cu cazane şi făcea prăznuire de 15-16 august – la Adormirea Maicii Domnului, – hramul bisericii – tradiţie care se menţine printre săteni până în ziua de astăzi. Pictura, de asemenea, arată o lucrare făcută cu multă grijă de zugravi pricepuți pe pânză maruflată, aplicată peste zidurile din lemn ale bisericii dar și peste pereții pridvorului.
După construirea bisericii de zid, biserica de lemn din satul Gâltofani a fost lăsată în uitare. Impresionat de vechimea și valoarea sfântului lăcaș, prin anul 1938, Radu Mandrea, fiul Zoei Bălcescu a făcut unele reparații. Mult mai târziu, prin anul 1974 directorul de atunci al Memorialului „Nicolae Bălcescu”, Horia Nestorescu Bălcești, a luat inițiativa de a transfera biserica de lemn de la Gâltofani în parcul Conacului. Lângă actualul amplasament al monumentului se află mormintele Sevastiței Bălcescu și al lui Barbu Bălcescu.
Interiorul bisericii este întunecos, ferestrele fiind mici -două în peretele sudic, una în cel nordic şi una în absidă – având aproximativ 20 de cm lăţime şi 40 cm înălţime. Pe perioada iernii niște bucăți din bârnă se fixau în spațiile tăiate pentru a menține căldura. Atât în prima parte a construcţiei de lemn ( absidă şi naos ), cât şi în pronaos pereţii au fost tencuiţi, fresca prinzându-se de lemn prin tehnica cioplirii bârnei. În multe porţiuni ea s-a desprins, dar pe cea existentă se poate vedea încă pictura, în stil bizantin arhaizant, executată de aceeaşi meşteri zugravi din Scheii Dăniceilor, care au pictat şi icoanele existente, după cum aflăm dintr-o însemnare: „Dumitru zugravu ot Schei leatu 1865 martie 5”.
Naosul şi pronoasul au o boltă semicilindrică, micşorată lateral printr-o grosime de bârnă, cu deschiderea de 3,80 m şi înălţimea de 2m pe care a fost aplicată pictură pe pânză sau direct pe lemn. Absida are o formă o poligonală. În dreapta şi stânga, găsim în pereţi abside care au servit pentru păstrarea obiectelor de cult. Zugrăveala actuală este se pare cea din 1870 după cum aflăm dintr-o însemnare de pe mineiul lunii iulie, aflat în biblioteca bisericii: ”În 1870 s-au zugrăvit biserica pe dinlăuntru de isnoavă de enoriaşi şi zugravi Florea Popescu din Schei”.
În prezent, patrimoniul mobil al bisericii de lemn din Parcul Conacului se află într-un proces de restaurare, urmând ca în cel mai scurt timp întregul așezământ să fie înveșmântat precum odinioară spre a fi reintrodus în circuitul liturgic. Acest lucru este necesar pentru a valorifica încărcătura spirituală a locului, pentru săvârșirea slujbelor de pomenire a membrilor familiei Bălcescu și pentru diferitele trebuințe ale celor care iubesc Memorialul închinat istoricului și revoluționarului Nicolae Bălcescu.
